Anatomie prostate


Vizualizări: Distribuie Articolul Prostata este o glandă anexă organelor genitale masculine, care este situată în spațiul pelvisubperitoneal, sub vezica urinară și în jurul primei porțiuni a uretrei. Prostata are o mare importanță în reproducere deoarece aceasta ia parte la sinteza lichidelor seminale. Caracteristici — prostata Prostata are o culoare cenușiu-roșiatică, are o consistență elastică, dar dură și este ușor de explorat prin palpare prin tașeu tact rectal.

Suprafața unei prostate normale este netedă, iar în cazul prezenței unei patologii, suprafața poate avea unele neregularități.

Traducerea «anatomie» în 25 de limbi

De asemenea, la tușeul rectal, se palpează un șanț median pe fața anatomie prostate a prostatei, acesta delimitând cei doi lobi ai glandei. În ceea ce privește dimensiunile prostatei, la naștere aceasta este slab dezvoltată, apoi crește important la pubertate și continuă să crească la adult.

În cazul persoanelor vârstnice, de cele mai multe ori, prostata se hipertrofiază, crește în dimensiune și comprimă uretra. Prostata are o greutate de aproximativ grame, o lungime de 3 cm verticalo lățime de 4 cm transversal și o grosime de 2,5 cm sagital. Prostata are formă sferică la nou-născut, iar la adult este puțin turtită antero-posterior.

Cele 4 fețe ale prostatei sunt: anterioară, posterioară, dreaptă, stângă, un vârf orientat în jos și o bază care privește în sus. Loja prostatică Prostata se găsește inferior de vezica urinară, posterior de simfiza pubiană, anterior de ampula rectală, superior de diafragma urogenitală și de mușchii ridicători anatomie prostate.

Loja prostatică este delimitată de cei 6 pereți: Perete anterior: oase pubiene Perete posterior: septul recto-vezico-prostatic Denonvilliers Pereți laterali: mușchii ridicători anali Perete inferior: diafragma urogenitală Perete superior: ligamentele anatomie prostate, fundul vezicii urinare, ductele deferente, veziculele seminale Loja prostatică comunică antero-superior cu spațiul prevezical prin fisurile dintre ligamentele puboprostatice, iar postero-superior comunică cu spațiul retrovezical.

Prostata este separată de pereții lojei printr-un spațiu periprostatic. Acesta este compus din țesut conjunctiv lax, dependent de țesutul pelvisubperitoneal. În jurul prostatei, țesutul conjunctiv este dispus în lame concentrice, dând naștere capsulei periprostatice.

aviară highlander pentru prostatită hipertermie cu prostatita

Aceasta se îngroașă predominant anatomie prostate părțile laterale și fuzionează cu lamele sacro-recto-genito-pubiene. Țesutul conjunctiv periprostatic este bogat vacularizat. Mijloacele de fixare Principala modalitate de fixare a prostatei este perineul.

Prostata – notiuni de anatomie si fiziologie – auto-bazar.ro

Pe lângă acesta, se mai adaugă aderențele la organele învecinate vezica și uretra și formațiunile fibroase înconjurătoare, adică ligamentele puboprostatice. Ligamentele sunt formate din fibre conjunctive puternice, iar între acestea se află mănunchiuri de celule musculare netede, care alcătuiesc mușchiul puboprostatic.

Raporturile prostatei Fața anterioară a prostatei este convexă și verticală și este orientată spre simfiza pubiană. Între simfiza pubiană și prostată se află un spațiu ocupar de țesut conjunctiv în care se află plexul venos prostatic.

Aceste structuri asigură secreții pentru a forma cea mai mare parte a lichidului seminal al unei ejaculări. Glanda prostatică se află în pelvisul mai mic sau adevărat, Glanda prostatică este un conglomerat de glande tubulare sau asemănătoare sacilor care secretă fluide în uretra și în conductele ejaculatoare. Canalele secretoare și glandele sunt căptușite cu o membrană mucoasă umedă și pliată. Pliurile permit țesutului să se extindă în timp ce depozitează fluide.

Fața anterioară este acoperită de sfincterul uretrei. Fața posterioară este înaltă, orientată oblic și postero-anterior.

prostatita stadiul 1 exercitii fizice prostata

Este mai mare în partea superioară, iar marginile sale laterale se rotunjesc pe măsură ce urcă. Fața posterioară este brăzdată de un șanț median care o împarte în 2 lobi laterali.

18 Hand ideas | health, enlarged prostate, hand reflexology

Această față seamănă cu un as de pică deoarece în partea sa superioară, pe linia mediană are o incizură, iar vârful este ascuțit. Fața posterioară este acoperită parțial de sfincterul striat al uretrei, răspunde ampulei rectale, iar între aceasta și prostată se găsește o formațiune conjunctivo-fibroasă numită septul recto-vezico-prostatic.

Cuvinte cheie hiperplazie benignă de prostată IRM multiparametrică cancer de prostată PI-RADS imagistică medicală Introduction Benign prostatic hyperplasia BPH is a histologic diagnosis characterized by proliferation of the prostatic cellular elements. Benign hyperplastic nodules are most commonly seen in the transition zone, but they can also protrude into the peripheral zone or even beyond the prostatic capsule, appearing as an exophitic pelvic mass or as a mass within the bladder 2. Usually, there is a direct relationship between prostate enlargement and symptoms severity, although many patients with small prostates also present urinary obstruction, because of the strategically position of the adenoma, sitting right on the bladder outlet 2. The initial anatomie prostate should asses the frequency and severity of symptoms by using the International Prostate Symptom Score IPSS 4 and it should also include a digital rectal examination and urinalysis. Enlargement of the prostate associated with a palpable nodule and elevated PSA prostate specific antigen level requires imaging methods of diagnosis, such as transrectal ultrasonography which provides a more accurate assessment of prostate volume than digital rectal examination does 5 and MRI for the characterization of the prostatic tissue, due to its excellent contrast resolution.

Fețele inferolaterale dreaptă și stângă sunt convexe și se găsesc în vecinătatea mușchiilor ridicători anali. La unirea fețelor inferolaterale cu baza se află hilul prostatei, locul prin care pătrund sau ies vasele ei. Baza prostatei este asemănată cu un acoperiș cu 2 versanți anterior, posterior delimitați de o creastă anatomie prostate. Versantul anatomie prostate se află în raport cu cu colul vezicii urinare, iar cel posterior răspunde veziculelor seminale și ductelor deferente.

Vârful se află situat inferior de lunia care traversează marginea inferioară a simfizei pubiene, la 2 cm de aceasta și la 3 cm de anus. Glanda prezintă raporturi interioare cu uretra, utriculul, ductele ejaculatoare.

tratamentul prostatitei hilba simptome de prostatita dezechilibru hormonal

Structura prostatei Prostata este căptușită la exterior de sfincterul striat al uretrei, iar în interiorul prostatei, uretra anatomie prostate învelită de sfincterul neted al vezicii. Prostata are o structură preedominant glandulară.

La prostate, rôle et fonctionnement

Glandele prostatei formează parenchimul. Pe lângă glande, există și o structură musculo-conjunctivo-elastică care este formată în mare parte de fibre musculare netede.

Meniu cont utilizator

Prostata este un organ de depozit, musculatura sa contribuind la rolul său fiziologic de a evacua foarte rapid secreția în timpul ejaculării. Glandele prostatei sunt împărțite în patru lobi: 2 lobi laterali uniți de un istm, un lob posterior și unul mijlociu. Acești lobi sunt divizați de uretra prostatică, utricula prostatica, canalele ejaculatoare. Lobii laterali formează cea mai mare parte a prostatei, aflându-se pe laturile și posterior de uretră, inferior de un plan oblic care trece prin ductele ejaculatoare.

Plex venos prostatic - Wikipedia

Rolul istmului prostatei este de a lega lobii laterali. În anatomie prostate parte, istmul conține stromă conjunctivo-musculară, însă sunt cazuri în care există și țesut glandular. Lobul mijlociu reprezintă partea postero-superioară a prostatei și ocupă o parte din baza anatomie prostate.

De reținut că ductele ejaculatoare nu trec prin substanța glandulară, ci prin anatomie prostate de unire a grupului de glande laterale și a grupului de glande mijlociu. Lobul posterior ocupă partea postero-inferioară a prostatei, este învecinată cu rectul și are o foarte mare importanță în patologie. Parenchimul Parenchimul este format din glande periuretrale și din glande prostatice propriu-zise.

Glandele este posibil să se balanseze cu prostatita se împart tratăm prostatita rândul lor în glande mici și mucoase și glande submucoase de o dimensiune medie. Ambele categorii de glande au deschiderea prin orificii mici, care sunt dispuse circular pe pereții uretrei, deasupra coliculului seminal. Glandele prostatice propriu zise sunt lungi, sunt puternic ramificate și au o formă tubulo-alveolară.

disconfort la urinare la bărbați clisme pentru prostatită și adenom de prostată

Aceste sunt în număr deiar canalele lor excretoare se pot uni, astfel ajungându-se chiar la un număr de de canalicule prostatice. Glandele propriu-zise se află la exterior de sfincterul vezicii și sunt formate dintr-un canal excretor și un segment secretor. Segmentul excretor are o formă alveolară și este format dintr-un epiteliu uni sau bistratificat.

Stroma fibromusculară Una dintre caracteristicile structurale ale prostatei este prezența componentelor de musculatura neteda. Musculatura netedă se găsește atât în structura capsulei, dar și în cea a stromei interglandulare.

Prostata este alcătuită o treime din substanță musculară.

tratamentul prostatitei cuba cum să reduceți nevoia de a urina cu prostatita

Prostata este învelită de un strat de țesut conjunctiv dens, care cuprinde mai multe fibre elastice și un număr crescut de celule musculare netede. Stroma interglandulară Stroma interglandulară este compusă predominant din fascicule de celule musculare netede.

Pe lângă acestea, se mai găsesc și fibre de colagen și fibre elastice. Vascularizație și inervație Vasele arteriale care se ocupă cu irigarea prostei provin din veziculele inferioare și rectale mijlocii. Din acestea pornesc ramuri capsulare și trabeculare, care trimit arteriole care se capilarizează în jurul glandelor.

cum să înțelegeți sau nu prostatita doxazosin pentru tratamentul prostatitei

Venele au originea în capilarele peroglandulare și dau naștere plexului venos prostatic. Limfaticele pornesc din plexurile perialveolare. Inervația prostatei este asigurată de plexul nervos prostatic. Acesta se gpsește atât pe fețele posterioare, cât și pe cele laterale ale glandei.

Plexul nervos își are originea în plexul hipogastric inferior, un plex mixt, care conține fibre nervoase simpatice și parasimpatice.

Adenomul de prostată: cauze, simptome, posibile complicații, diagnosticare și tratament Adenomul de prostată, cunoscut și sub denumirea de hipertrofie prostatică benignă, este una anatomie prostate cele mai întâlnite afecțiuni în rândul bărbaților. Aceasta apare în special după vârsta de de ani și împiedică buna funcționare a sistemului urinar. În unele cazuri poate provoca probleme ale vezicii, tractului urinar și rinichilor. Află în cele ce urmează care sunt cauzele care duc la apariția adenomului de prostată, cum se manifestă și cum poate evolua în timp, dar și cum poate fi tratat. Ce înseamnă adenom de prostată Cauzele apariției adenomului de prostată: factori de risc, complicații Care sunt simptomele adenomului de prostată Diagnosticarea adenomului de prostată Tratamentul adenomului de prostată Ce înseamnă adenom de prostată Prostata este un organ glandular și fibromuscular care face parte din sistemul reproducător al bărbaților.

Top of Form Fiziologia glandei prostatice Glanda prostatică secretă un lichid lăptos de aici vine și aspectul lăptos al spermeisubțire, alcalin, care conține acid citric, calciu și alte substanțe. În timp ce lichidul este trimis la exterior, capsula prostatei se contractă împreună cu ductul deferent și astfel lichidul lăptos se adaugă volumului spermei. Este important ca lichidul să aibă un caracter alcalin deoarece acesta contribuie la reușita fecundarii ovulului.